SFÂRS'I, sfârsesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ◊ Loc. adv. Pe sfârsite = aproape gata, pe terminate. ◊ Expr. (Intranz.) A sfârsi cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva. A sfârsi cu cineva = a rupe relaţiile cu cineva, a se supăra pe cineva. ♦ A termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse. ♦ (Reg.) A înfăptui, a realiza. ♦ A consemna până la sfârsit; a epuiza. 2. Refl. si intranz. A ajunge la capăt, a lua sfârsit, a se termina. ♦ (Despre obiecte) A se termina cu... ♦ Intranz. (Despre oameni) A ajunge într-un anume fel, într-o anumită situaţie; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să... Ei sfârseau prin a se convinge. 3. Refl. A-si pierde viaţa, a se prăpădi, a muri. ◊ Tranz. A omorî. 4. Refl. A avea o senzaţie de sfârseală, de lesin; a fi istovit, sleit de puteri. - Din sl. s~uv~ur~siti.
Sursă : DEX'98 (63365)  - dante

A (se) sfârsi ≠ a (se) începe, a (se) naste, a începe
Sursă : Antonime (68473)  - siveco

SFÂRS'I vb. v. asasina, devasta, distruge, îndeplini, înfăptui, nimici, omorî, pârjoli, prăpădi, pustii, realiza, suprima, ucide.
Sursă : Sinonime (209509)  - siveco

SFÂRS'I vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 3. v. desăvârsi. 4. v. încheia. 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să ~ discuţia.) 6. v. conchide. 7. v. iesi. 8. a se încheia, a se termina, (înv. si pop.) a se petrece, (înv. si reg.) a se obârsi. (Toate trec si se ~.) 9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a ~.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a ~ si vacanţa!) 14. v. ex-pira. 15. v. consuma. 16. v. înceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni.
Sursă : Sinonime (209508)  - siveco

sfârs'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sfârs'esc, imperf. 3 sg. sfârse'a; conj. prez. 3 sg. si pl. sfârse'ască
Sursă : DOR (281858)  - siveco

A SFÂRS//'I ~'esc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a isprăvi; a termina; a dovedi; a încheia. ◊ A o ~ rău a termina o activitate printr-un esec. 2) pop. A face să se sfârsească; a lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a răpune; a mântui. ◊ ~ cu cineva a) a rupe relaţiile cu cineva; b) a omorî pe cineva. /<sl. suvuru~siti, svrusiti
Sursă : NODEX (353283)  - siveco

A SE SFÂRS//'I mă ~'esc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se isprăvi; a se termina. 2) A avea drept sfârsit; a se încheia; a se termina. 3) A pierde forţa si energia ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a deceda; a răposa. /<sl. suvuru~siti, svrusiti
Sursă : NODEX (353284)  - siveco